Proiect de casa: cine face casa si cine proiectul?
ARHITECT…???
“Ce e ala? Asta ce face? Case? Cum sa faca asta case? El face proiectul de casa? Pai si proiectantul ce face? Ala face structura? Pai si arhitectul pana la urma ce e? Pai ce treaba are el cu aspectul casei mele? E casa mea si o fac cum vreau! Cum mi-am dorit-o eu! Pai si asta vine asa si-mi face casa cum vrea el? Nu mi se pare normal… Pai daca ii spun eu cum sa o faca ce nevoie mai am de el? Pai si ce daca nu vreau sa ma duc la unul de asta nu pot sa-mi fac casa? NU? Deci de la primarie ma trimit la arhitect. Bun. Si el ce-mi face? Schitele alea? Planuri… Si cu stampila patrata ce e? O pune arhitectul pe planuri? Dar daca ma duc eu cu planurile astea si doar sa-mi puna el stampila …. nu merge asa? Dar eu nu vreau sa-mi deseneze el …. ca e casa mea nu a lui. El o sa o faca cum vrea el. Pai ce el sta in casa aia?! Nu sunt destept dar pot. Ce aici la bloc n-am camere? Totul e sa le fac mai mari. Sa am si eu loc de una de alta. Si pana la urma ma duc si cumpar o revista din aia cu case… si ma uit pe acolo. Desi eu stiu exact cum trebuie sa fie casa aia. Am vorbit cu varul nevestei mele. Si el si-a facut casa! Frumoasa, mare si lui nu i-a trebuit nimic. Daca-ti zic … Nimic …
A facut-o el si cu niste baieti de pe acolo de la el. Acte? Pai are acte. E terenul lui. Avea acolo o casa veche, a daramat-o pe aia… nu pe toata. A pastrat odaia de la drum si un hol. Si in spate a facut casa noua. Proiect de casa … arhitecti … …..lasa sa fie ei sanatosi sa-si vada de treaba lor ca eu nu am nevoie de ei.”
…PRO…
Apartamentul cu sarpanta
Ce se intampla cand, dupa ani de zile de locuit la bloc, intr-un apartament eventual semidecomandat si cu vecini zgomotosi, o familie reuseste sa stranga suficienti bani pentru “o casa cu o curte cat de mica”? Incepe nebunia realizarii visului de o viata, de la achizitionarea terenului si realizarea unui proiect de casa pana la definitivarea constructiei, trecand bineinteles prin birocratia avizarilor, verificarilor si platilor de taxe.
Urmarind entuziasmul care insoteste de obicei un astfel de demers, asteptarile tuturor celor implicati sunt dintre cele mai mari: sigur ca va fi o casa mare, frumoasa, cu spatii pentru nevoile fiecarui membru al familiei si eventualii musafiri, etc. Parte importanta a procesului generator de casa unifamiliala, arhitectul nu poate sa nu spere ca, poate, macar de data asta, reuseste sa convinga beneficiarul ca acoperisul in terasa este ok, se poate face fara sa existe infiltratii, ca ferestrele mari nu insemna neaparat pierdere de caldura daca sunt facute cum trebuie, ca niste dressinguri si spatii de depozitare gandite de la inceput si nu rezultate la intamplare pot rezolva multe probleme functionale si estetice…Asta pana la conturarea temei de proiect, care vine sa il aduca cu picioarele pe pamant, pentru ca de multe ori casa va fi un apartament. Un apartament putin mai mare, e adevarat, poate cu ceva camere in plus la etaj sau mansarda si cu acoperis neaparat in sarpanta. Oricum, nu prea mare, ca nu sunt bani. Si cu ferestre cu parapetul inalt “ca la bloc”, pentru ca locatarul nu a avut inca ocazia sa priveasca de la o fereastra “pana jos”, care da senzatia unui spatiu mai mare si prin care si lumina intra mai generos, spre binele spatiilor interioare. Si fara depozitari gandite din faza de proiectare, pentru ca daca mai rezulta un loc sub scara si facem si camara in bucatarie, e suficient. Cat despre curte…in sfarsit nu mai sunt vecini nici desupra nici dedesubt, dar ca sa fie clar a cui e curtea, gardul va fi de cel putin 2m inaltime..mai vedem daca semitransparent … Acum e bine.
…SI CONTRA…
“Arhitectura este sculptura locuita” spunea Constantin Brancusi, anuland orice relatie de subordonare intre “form”-ul si “function”-ul atat de des puse in balanta arhitecturii.
Intr-adevar, daca este bine facuta, arhitectura reuseste sa stearga limita dintre arta (forma) si locuire (inteleasa ca utilizare, functiune); ideea ramane aceea a completarii, a echilibrului .
Posesor al unor instrumente de exprimare din ce in ce mai diversificate, arhitectul este tentat adesea sa se multumeasca pe sine inaintea beneficiarului. Devine, in acest caz, mai importanta valoarea de reprezentare a constructiei pentru proiectantul dornic de afirmare si recunoastere decat modul in care constructia respectiva raspunde, in totalitatea ei, nevoilor si asteptarilor utilizatorului final.
Poate ca cel mai tare este resimtita aceasta tendinta in zona de imobile locuinte individuale, caz in care relatia intre spatiul destinat locuirii si destinatarul acestuia este una speciala, care se cere respectata cu toate valentele ei (sociale, culturale, de traditie si identitate). Nerespectarea acestor “nevoi primare” ale celui pentru care este conceput un spatiu de locuit duce cel mai adesea la neinsusirea acestuia de catre beneficiar, care va incerca sa indulceasca relatia cu locuinta rezultata prin artificii si in cel mai bun caz, diverse variante de amenajare de interior.
Asadar, pentru a o numi arhitectura, “sculptura” trebuie sa aiba calitatea de a fi “locuita”. Mai ales in cazul locuintelor insa, “locuirea” se indeparteaza ca sens de “utilizare”, ceea ce presupune o sensibilizare a proiectantului fata de lucrurile (formele, dimensiunile, materialele) cu care beneficiarul se identifica si care ii vor determina relatia cu spatiul locuirii.
Daca proiectantul este tentat sa isi asume doar rolul de creator de frumos care trebuie sa educe “profanul” (fie el beneficiar sau simplu observator) prin constructiile realizate, “sculptura” va ramane doar un obiect frumos, care nu a reusit sa devina arhitectura.
arhitect Sinca I.L.
Cautari Frecvente:
- cum se face un proiect de casa
